ALOMÓRF s.n. 1. Fiecare dintre formele distincte (cristaline) ale aceleiași substanțe; substanță cu mai multe forme. 2. (Lingv.) Una sau mai multe forme ale aceluiași morfem al unei limbi. [Pl. -fe. / < fr. allomorphe, engl. allomorph, cf. gr. allos – altul, morphe – formă, sau fr., engl. morpheme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALOMÓRF s. n. 1. fiecare dintre formele distincte ale aceleiași substanțe. 2. variantă a unui morfem în funcție de context. (< fr. allomorphe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
alomórf s. n., pl. alomórfe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink