ALOTRÓPIC, -Ă, alotropici, -ce, adj. De alotropie, care aparține alotropiei, privitor la alotropie. – Din fr. allotropique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALOTRÓPIC, -Ă adj. Referitor la alotropie, de alotropie. [Cf. fr. allotropique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALOTRÓPIC, -Ă adj. care prezintă alotropie. (< fr. alotropique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALOTRÓPIC, -Ă, alotropici, -e, adj. De alotropie. – Fr. allotropique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
alotrópic adj. m. (sil. -tro-), pl. alotrópici; f. sg. alotrópică, pl. alotrópice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alotrópic, -ă adj. (d. vgr. allótropos, d. allos, altu, și trópos, mod). Chim. Care se prezentă [!] supt altă formă și cu alte proprietățĭ: gheața e o stare alotropică a apeĭ, ozonu e o stare alotropică a oxigenuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALOTRÓPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de alotropie; propriu alotropiei. /<fr. allotropique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink