ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Livr.) Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALTERCÁȚIE s.f. Ceartă; dispută violentă, schimb de cuvinte grele. [Gen. -iei, var. altercațiune s.f. / cf. fr. altercation, lat. altercatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALTERCÁȚIE s. f. ceartă; dispută violentă. (< fr. altercation, lat. altercatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. – Fr. altercation (lat. lit. altercatio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
altercáție s. f. (sil. -ți-e), art. altercáția (sil. -ți-a), g.-d. art. altercáției; pl. altercáții, art. altercáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALTERCÁȚIE ~i f. livr. Schimb de insulte; dispută violentă; ceartă; sfadă. [G.-D. altercației; Sil. -ți-e] /<fr. altercation, lat. altercatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink