Dex alternativă

ALTERNATÍVĂ, alternative, s. f. 1. Posibilitate de a alege între două soluții, între două situații etc. care se exclud. 2. Relație între două judecăți în care, dacă o judecată e adevărată, cealaltă e neapărat falsă. – Din fr. alternative.

ALTERNATÍVĂ s.f. 1. Posibilitate de a alege între două lucruri, două căi, două soluții etc. 2. (Rar) Succesiune a două lucruri care vin rând pe rând. [< fr. alternative].

ALTERNATÍVĂ s. f. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud. (< fr. alternative)

ALTERNATÍVĂ, alternative, s. f. Posibilitate de a alege între două soluții, două situații etc. – Fr. alternative.

alternatívă s. f., g.-d. art. alternatívei; pl. alternatíve

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.

ALTERNATÍV¹ ~ă (~i, ~e) Care alternează. ◊ Curent ~ curent electric care își schimbă, la intervale regulate, sensul și intensitatea. /<fr. alternatif

ALTERNATÍV² adv. Când unul, când altul; rând pe rând. /<fr. alternatif

ALTERNATÍVĂ ~e f. 1) Posibilitate de a alege între două soluții, căi sau variante, care se exclud. 2) Situație în care se află cineva, care are de făcut această alegere. [G.-D. alternativei] /<fr. alternative

ALTERNATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care alternează. ◊ Curent alternativ = curent electric al cărui sens variază periodic în același circuit. [Cf. fr. alternatif].

ALTERNATÍV, -Ă adj. care alternează; ciclic, periodic. ♦ curent ~ = curent electric al cărui sens variază periodic. (< fr. alternatif)

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Fr. alternatif.

alternatív adj. m., pl. alternatívi; f. sg. alternatívă, pl. alternatíve

alternatív, -ă adj. (d. a alterna; fr. alternatif). Care vine cînd unu, cînd altu. Adv. În mod alternativ. S. f. Nevoĭa de a alege unu din două: era în alternativa de a rămînea și a perde [!] jumătate saŭ de a perde cea-laltă jumătate (V. dilemă). Adv. În mod alternativ.