ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALÚN s. (BOT.; Corylus avellana) (reg.) tufă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alún s. m., pl. alúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) alun m. (d. alună). Pomu care face alune (córylus avellána).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) alun n. (fr. alun, d. lat. alumen). Chim. Peatră [!] acră, sulfat duplu [!] de aluminiŭ și de potasiŭ (saŭ de sodiŭ, amoniŭ, rubidiŭ, ceziŭ și taliŭ). E o sare albă care se cristalizează în octaedre saŭ cuburĭ isomorfe, e astringentă și se disolvă în apă, dar nu și în spirt. Se întrebuințează la limpezit apa, la fixat văpselele [!] pe stofe, la tăbăcit și în medicină. – Și aláun (germ. alaun).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALÚN ~i m. Arbust cu frunze păroase ovale, ascuțite la vârf și cu fructe comestibile de formă sferică sau ovoidală. /Din alună
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALUN (‹ alună) s. m. Arbust din familia betulaceelor, înalt de 2-5 m, cu frunze rotunde cordate, flori dispuse monoic, cele mascule așezate în amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). ♦ A. turcesc = arbore din familia betulaceelor, înalt de 8-20 m, cu frunze rotunjite, lat-ovale, răspîndit în pădurile de fag, pe soluri calcaroase (Corylus colurna). Este ocrotit prin lege.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink