ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
alunecătúră s. f., g.-d. art. alunecătúrii; pl. alunecătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alunecătúră f., pl. ĭ. Modu alunecăriĭ: așa alunecătură n' am maĭ văzut.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink