Dex alveolă

ALVEÓLĂ, alveole, s. f. 1. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni mici, situate în oasele maxilarelor, în care sunt înfipți dinții. 2. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni microscopice situate la extremitatea unei bronhiole. 3. Celulă a fagurelui. 4. (În sintagma) Alveolă eoliană = mică excavație în rocile regiunilor de deșert, rezultată din acțiunea vântului. [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéole.

ALVEÓLĂ s.f. 1. Cavitate în osul maxilar în care sunt înfipți dinții. ◊ Alveolă pulmonară = Cavitate mică ce se găsește în plămâni la capătul bronhiilor. 2. Căsuță construită de albine în fagure pentru depozitarea mierii și creșterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitură. ♦ Locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători. 4. Intrând format prin retragerea de la aliniere a unei clădiri pe o stradă. ♦ Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei sau dintr-un spațiu plantat, amenajat special și cu bănci. 5. Scobitură creată la suprafața unei roci omogene, datorită eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveolă eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile deșerte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui f******r, unde se păstrează ouăle. // (În forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „referitor la alveolă”, „de alveolă”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alvéole, cf. lat. alveolus – cavitate mică].

ALVEÓLĂ s. f. 1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar. ♦ ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor. 2. căsuță construită de albine în fagure. 3. (bot.) scobitură. 4. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior. 5. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat. 6. scobitură creată la suprafața unei roci omogene. ♦ ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert. ◊ fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui f******r, pentru păstrarea ouălor. (< fr. alvéole)

ALVEÓLĂ, alveole, s. f. 1. (În expr.) Alveolă dentară = fiecare dintre cavitățile maxilarelor, în care sunt înfipți dinții. Alveolă pulmonară = fiecare dintre micile cavități în care sfârșesc ultimele ramificații ale bronhiilor. 2. Celulă a fagurelui. [Pr.: -ve-o-] – Fr. alvéole (lat. lit. alveolus „albioară”).

ALVEÓLĂ s. celulă, (pop.) căsuică, chilioară. (~ la fagurii de miere.)

alveólă s. f. (sil. -ve-o-), g.-d. art. alveólei; pl. alveóle

alveólă f., pl. e (fr. alvéole m., d. lat. alvéolus, albioară, d. alveus, albie). Célulă de albine (V. chilioară și botcă). Cavitatea în care stă dintele în falcă. Cavitate. – Maĭ bine ar fi alveol, n.

ALVEÓLĂ ~e f. 1) Cavitate în maxilar în care este fixat dintele. ◊ ~ pulmonară mică cavitate de la capătul bronhiilor. 2) Fiecare din cavitățile unui fagure; celulă. [G.-D. alveolei; Sil. -ve-o-] /<fr. alvéole