AMARANTACÉE s. f. pl. Familie de plante erbacee cu frunze întregi, alterne sau opuse, cu flori unisexuate sau hermafrodite, grupate în inflorescențe. – Din fr. amarantacées.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMARANTACÉE, amarantacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze întregi, alterne sau opuse, cu flori unisexuate sau hermafrodite, grupate în inflorescențe; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. amarantacées.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
AMARANTACÉE f. 1) la pl. Familie de plante erbacee apetale, cu frunze verzi, roșii sau pestirțe și flori grupate în inflorescențe lungi (reprezentanți: știrul, creasta-cocoșului). 2) Plantă din această familie. /<fr. amarantacées
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AMARANTACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee apetale, având ca tip amarantul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. amarantacées].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMARANTACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee apetale: amarantul. (< fr. amarantacées)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
amarantacée s. f., art. amarantacéea, g.-d. art. amarantacéei; pl. amarantacée
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
amarantacée s. f., pl. amarantacée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink