AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBIÁNT, -Ă adj. Înconjurător, din apropiere, vecin, din jur. [Pron. -bi-ant. / < fr. ambiant, cf. lat. ambire – a înconjura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBIÁNT, -Ă adj. (despre mediu, atmosferă) înconjurător. (< fr. ambiant, lat. ambiens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere; înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Fr. ambiant.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMBIÁNT adj. înconjurător, (livr.) ambiental. (Mediul ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ambiánt adj. m. (sil. -bi-ant), pl. ambiánți; f. sg. ambiántă, pl. ambiánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMBIÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se află în jur; din apropiere; înconjurător. [Sil. -bi-ant] /<fr. ambiant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink