AMBIÁNȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material, social sau moral în care trăiește cineva sau în care se află ceva; climat (2). [Pr.: -bi-an-] – Din fr. ambiance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBIÁNȚĂ s.f. Mediu, societate în mijlocul căreia se află cineva sau ceva. [< fr. ambiance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBIÁNȚĂ s. f. mediu (natural sau cultural), anturaj, societate în care trăiește cineva. (< fr. ambiance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMBIÁNȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material și social care înconjură pe cineva sau ceva. [Pr.: -bi-an-] – Fr. ambiance.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMBIÁNȚĂ s. v. mediu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ambiánță s. f. (sil. bi-an-), g.-d. art. ambiánței; pl. ambiánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMBIÁNȚĂ ~e f. Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană; anturaj; climat; mediu; cadru. ~ culturală. [G.-D. ambianței; Sil. -bi-an-] /<fr. ambiance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink