AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării. [Pr.: -bre-iaj] – Din fr. embrayage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMBREIÁJ s.n. Organ de mașină care permite ambreierea. [< fr. embrayage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMBREIÁJ s. n. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare. (< fr. embrayage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme. – Fr. embrayage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ambreiáj s. n. (sil. -bre-iaj), pl. ambreiáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMBREIÁJ ~e n. Organ de mașină care asigură cuplarea sau decuplarea unui mecanism în timpul funcționării. [Sil. -bre-iaj] /<fr. embrayage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink