Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
AMESTECÄ‚TÚRÄ‚, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. ÃŽngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de fiinÈ›e; formaÈ›ie lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMESTECÄ‚TÚRÄ‚, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec. 2. ÃŽngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de fiinÈ›e, tot lipsit de unitate. – Din amesteca + suf. -(ă)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMESTECĂTÚRĂ s. încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amestecătúră s. f., g.-d. art. amestecătúrii; pl. amestecătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amestecătúră f., pl. Ä. Lucru amestecat, amestec. Iron. Lume amestecată, societate neomogenă. VechÄ. ÃŽnvălmășeală. NeînÈ›elegere, intrigă. ÃŽncurcătură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMESTECĂTÚRĂ ~i f. Îngrămădire de lucruri sau de ființe în neorânduială. /a amesteca + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink