AMFÍBIU, -IE, amfibii, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. II. S. n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atât pe uscat, cât și pe apă. – Din fr. amphibie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMFÍBIU, -IE adj., s.m. și f. 1. (Animal) care trăiește în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și alta pe uscat. ♦ (Despre vehicule) Adaptat pentru a putea funcționa și circula pe apă și pe uscat. 2. (Fig.) Care are o natură dublă, care aparține de stări deosebite. // s.n. Avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât și să amerizeze. ♦ (și s.f.) Automobil sau tanc echipat special pentru a putea merge și prin apă. [< fr. amphibie, cf. gr. amphi – de amândouă părțile, bios – viață].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMFÍBIU, -IE I. adj., s. m. f. (animal, plantă) cu viață terestră și acvatică. ◊ (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa și pe apă. II. s. n. avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze, cât și să amerizeze. ◊ (și s. f.) automobil, tanc special construit pentru a se deplasa atât pe uscat, cât și pe apă. (< fr. amphibie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMFÍBIU2, -IE, amfibii, adj. 1. (Despre ființe) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. – Fr. amphibie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMFÍBIU1, amfibii, s. n. Avion special construit pentru a se înălța și a coborî atât (de) pe uscat cât și (de) pe apă; automobil sau tanc special construit pentru a putea merge atât pe uscat cât și pe apă. – Fr. amphibie (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
amfíbiu adj. m. [-biu pron. -biu], f. amfíbie (sil. -bi-e); pl. m. și f. amfíbii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amfíbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. amfíbiul; pl. amfíbii, art. amfíbiile (sil. -bi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMFÍBIU ~e (~i) 1) și substantival (despre animale) Care poate avea viață terestră și acvatică. 2) (despre vehicule) Care se deplasează pe uscat și pe apă. 3) (despre avioane) Care poate ateriza și ameriza. [Sil. -biu] /<fr. amphibie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
anfíbiŭ, -ie adj. (vgr. amphibios, d. amphi, în amîndoŭă părțile, și bios, viață). Zool. Care poate trăi și în aer, și în apă, ca foca, broasca, crocodilu ș. a. Fig. Iron. Nehotărît, cu doŭă părerĭ: om anfibiŭ. S. n. pl. Ordin de mamifere (foca, morsa) și subdiviziune de reptile (broasca, salamandra) care trăĭesc și în apă, și pe uscat. – Fals amf-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink