AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește. ♦ (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMIÁBIL, -Ă adj. Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [< fr. amiable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMIÁBIL, -Ă adj. înțelegător, prietenos; binevoitor, conciliator. (< fr. amiable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [Pr.: -mi-a-] – După fr. amiable.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMIÁBIL adj. v. binevoitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amiábil adj. m. (sil. -mi-a-), pl. amiábili; f. sg. amiábilă, pl. amiábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMIÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este prietenos, binevoitor. 2) jur. Care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. ◊ Pe cale ~ă prin discuții, prin tratative. /<fr. amiable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink