AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – Din lat. amicitia, it. amicizia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMICÍȚIE s.f. Prietenie. [Gen. -iei. / cf. it. amicizia, lat. amicitia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AMICÍȚIE s. f. prietenie. (< lat. amicitia, it. amicizia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – It. amicizia (lat. lit. amicitia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMICÍȚIE s. v. prietenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Amiciție ≠ vrăjmășie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
amicíție s. f. (sil. -ți-e), art. amicíția (sil. -ți-a), g.-d. art. amicíției; pl. amicíții, art. amicíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amicíție f. (lat. amicitia). Prietenie. – Și amicie (Rar, Sec. 19).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMICIȚÍE ~e f. Sentiment, de obicei durabil, propriu relațiilor dintre amici; prietenie. [G.-D. amiciției] /<lat. amicitia, it. amicizia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink