AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric care se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții; înserare, crepuscul, amurgit. ◊ Loc. adv. În amurg = când se lasă seara. ♦ Fig. Bătrânețe, sfârșitul vieții. – A + murg „amurg”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric care se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții; înserare, crepuscul. ◊ Loc. adv. În amurg = pe înserate. ♦ Fig. Bătrânețe, sfârșitul vieții. – Din a3 + murg „amurg”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMÚRG s. v. înserare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Amurg ≠ răsărit, zori
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
amúrg s. n., pl. amúrguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amúrg și (rar) murg n., pl. urĭ (sl. morkŭ, vsl. mrakŭ, întuneric; bg. súmrak, amurg, rus. mórok și moróka, negură deasă, dial. súmorok, amurg. V. promoroacă). Timpu de la apusu soareluĭ. La amurg, în amurg, spre seară, pe înserate. Din capu murguluĭ (N. Pl. Ceaur, 19), cum (îndată ce) începe amurgu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AMÚRG ~uri n. 1) Perioadă de timp dintre apusul Soarelui și lăsarea nopții; crepuscul; înserare. ◊ În ~ când înserează. 2) fig. Sfârșitul vieții; bătrânețe. În ~ul vieții. /a + murg
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink