AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. – Din amănunt1 + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AMĂNUNȚÍME s. v. amănunt, detaliu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
amănunțíme s. f., g.-d. art. amănunțímii; pl. amănunțími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amănunțíme și amăr- f. Amănunt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink