AMĂRĂLÚȚĂ, amărăluțe s. f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici, galbene-aurii, care conțin un suc amar cu proprietăți tonice (Cicendia filiformis). – Amăreală + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AMĂRĂLÚȚĂ, amărăluțe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici, galbene-aurii, care conțin un suc amar cu proprietăți tonice (Cicendia filiformis). – Din amăreală + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
amărălúță s. f., g.-d. art. amărălúței; pl. amărălúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AMĂRĂLÚȚĂ ~e f. pop. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și cu flori mici, galbene, amare. /amăreală + suf. ~uță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink