AN3- v. a5-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. ♦ (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. – Lat. anno.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui și care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊ Loc. adv. În anul... = în cursul anului... La anul = în cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) în urmă. De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Cu anii = ani întregi, ani îndelungați. La (sau intr-) un an o dată = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ. ◊ (Urmat de determinări) Anii de studenție. Anii de ucenicie. 4. Măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viață; vreme. Anii copilăriei. – Lat. annus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
-ÁN2, -ÁNĂ / -EÁN, -EÁNĂ, elem. „Locuitor al, locuitoare a...”,, „origine”. (din fr. -ain, -aine / -éen, -éene, cf. lat. -a**s)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. An n-am câștigat... la anul trag nădejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. S-a sculat mai an Bădica Traian Și a încălecat (ALECSANDRI). – Lat. anno.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp cuprinzând 12 luni. ◊ Anul acesta = anul curent. Anul trecut = anul expirat. Anul nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊ Loc. adv. În anul... = în cursul anului... La anul = în anul viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă. De un an (sau doi ani etc.) = de acum un an (sau doi ani etc.) încoace. Un an (sau doi ani etc.) după... = când a (sau va fi) trecut un an (sau doi ani etc.). De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Într-un an = în interval de un an. Cu anii = ani întregi, ani îndelungați. Cu anul = pe timp de un an. La (sau într-) un an = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în expr.) An tropic = interval de timp (de 365 de zile, 5 ore, 48 minute și 46 secunde) care se scurge între două treceri consecutive ale soarelui prin același punct echinocțial. An comun (sau calendaristic) = an de 365 de zile. An bisect = an de 366 de zile (și care se repetă o dată la 4 ani). An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ, corespunzând unui an2 (1). 4. (Indică) vârsta unei ființe sau vechimea unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viață; vreme. Anii copilăriei. – Lat. annus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. An n-am câștigat...la anul trag nădejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. S-a sculat mai an Bădica Traian Și a încălecat (ALECSANDRI). – Lat. anno.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AN s. 1. (înv.) leat, veleat. (În ~ul 1600.) 2. (ASTRON.) an bisect = an bisextil, (înv.) an visect; an bisextil v. an bisect. 3. (la pl.) epocă, perioadă, timp, vreme. (În ~ii copilăriei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
an (áni), s. m. – Perioadă de timp de 12 luni. – Mr., megl. an, istr. on. Lat. annus (Pușcariu 88; Candrea-Dens., 58; REW 487; DAR), cf. it. anno, prov., fr. an, cat. any, sp. año, port. anno. – Der. neol. anual, adj.; anuar, s. n.; anuitate, s. f. Compară anotimp, s. n. format (sec. XIX) pe baza modelului germ. Jahreszeit. Cf. anțărț.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
an adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
an s. m., pl. ani
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
an m. (lat. annus, it. pg. anno, pv. fr. cat. an, sp. año). Timpu cît se învîrtește pămîntu în prejuru soareluĭ. A fi de atîțĭa anĭ, a avea cutare etate. A fi mare saŭ mic de anĭ, a fi mare saŭ mic în etate. An adv. Anu trecut, acú un an: așa a fost și an. La anu, la anu viitor, (și iron.) nicĭ-odată: aĭ să capeți la anu! An țarț, acú doĭ anĭ în urmă. An cu an sau (maĭ rar) an de an, în fie-care an pe rînd: datoria a crescut an cu an. – Anu creștinesc începe la 1 Ĭanuariŭ și are 12 lunĭ de cîte 30 și 31 de zile, afară de Februariŭ, care are 28, iar din 4 în 4 anĭ 29. Anu turcesc are 12 lunĭ lunare de cîte 29 și 30 de zile. Epoca începutuluĭ anuluĭ a variat la toate popoarele; Egipteniĭ, Haldeiĭ, Perșiĭ ș. a. începeaŭ anu la echinocțiu de toamnă (21 Septembre), alte popoare la solstițiu de ĭarnă, altele la cel de vară. La Francejĭ, la suirea luĭ Carol IX, începea la Paște. Un edict al acestuĭa, la 1564, ordonă să înceapă la 1 Ĭanuariŭ, dată pur civilă. Anu financiar saŭ bugetar începe la 1 April, cel școlar, de de ordinar [!], la 1 Septembre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AN1 adv. pop. Anul trecut. ◊ ~ vară, ~ iarnă etc. vara, iarna etc. trecută. ◊ Mai ~ cu câțiva ani în urmă. /<fr. annus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AN2 ~i m. Perioadă de timp cuprinzând 12 luni, în care Pământul face o revoluție în jurul Soarelui. ◊ ~ bisect (sau bisectil) an având 366 de zile. An-lumină unitate de măsură egală cu distanța străbătută de lumină în vid într-un an. Pe ~ în cursul unui an. ~ agricol perioadă de timp de la o toamnă la alta, cât ține ciclul de lucrări agricole. Cu ~ii a) timp îndelungat; b) cu trecerea anilor. ~i de zile ani în șir. Din ~ în paște foarte rar. /<lat. annus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
*Răzbóiul de 30 de Ani s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
AN VISÉCT s. v. an bisect, an bisextil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
an-lumínă s. m., pl. ani-lumină
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
an-váră adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Ánul Nou s. pr. m., g.-d. art. Ánului Nou
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANI, vechi oraș (azi în ruine) în Turcia, Capitala Armeniei în timpul dinastiei Bagratizilor (sec. 9-11). Ruine a c. 120 biserici (sec. 5-14).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RĂZBOIUL DE 100 DE ANI (1337-1453), conflict armat între Anglia și Franța pentru terit. franceze stăpânite de dinastia engleză și pentru Flandra. În prima parte, Anglia a obținut victorii importante în bătăliile de la Crécy (1346) și Poitiers (1356), ocupând o mare parte a terit. Franței. În deceniul 8 al sec. 14, francezii au reușit să recucerească aproape toate terit., dar după bătălia de la Azincourt (1415) au pierdut N Franței și Parisul. Spre sfârșit, războiul a căpătat un caracter popular, prin intrarea în acțiune a maselor sub conducerea Ioanei d’Arc și, ca urmare, Anglia a pierdut toate posesiunile de pe terit. Franței, cu excepția portului Calais, pe care l-a mai stăpânit până în 1558.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RĂZBOIUL DE 7 ANI (1756-1763), război purtat între Marea Britanie, Prusia și Portugalia, pe de o parte, și Franța, Austria, Rusia, Suedia, Saxonia și Spania, pe de altă parte. A izbucnit ca urmare a ascuțirii luptei dintre Anglia și Franța pentru colonii și a înăspririi antagonismelor dintre Prusia, pe de o parte, și Franța, Austria și Rusia, pe de altă parte. Războiul s-a purtat, în Apus, pe mare și în coloniile din America de Nord, între Franța și Marea Britanie, iar în centrul Europei între armatele coalizate ale Franței, Austriei și Rusiei împotriva Prusiei. Războiul s-a încheiat în 1763 prin păcile de la Paris (între Franța și Anglia) și de la Hubertusburg (între Prusia, Austria și Rusia, care-și schimbase, în ultimul an la războiului, atitudinea față de Prusia). În urma acestui război a slăbit considerabil puterea colonială și comercială a Franței, a început supremația maritimă a Marii Britanii, iar Prusia și-a consolidat preponderența în rândul statelor germane.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RĂZBOIUL DE TREIZECI DE ANI (1618-1648), război între principii protestanți din Imperiul Romano-German, pe de o parte, și principii catolici și împărat, pe de altă parte, transformat apoi într-un război european general. În acest război, împăratul urmărea întărirea Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană sub steagul catolicismului, iar principii, fără deosebire de credința religioasă, voiau să-și întărească independența lor față de împărat, menținând fărâmițarea Germaniei. A început cu răscoala Cehiei împotriva dominației habsburgice. În cursul războiului s-au constituit două tabere: blocul Habsburgilor (Habsburgii spanioli și austrieci, principii catolici germani, sprijiniți de Papalitate, și Polonia) și coaliția antihabsburgică (principii protestanți germani, Franța, Suedia, Danemarca, sprijinită de Olanda, Anglia și Rusia). În funcție de intervenția diferitelor state, războiul s-a împărțit în patru perioade: cehă (1618-1624), daneză (1625-1629), suedeză (1630-1634) și franco-suedeză (1635-1648). La acest război a participat și Transilvania, sub conducerea principilor Gabriel Bethlen și Gh. Rakóczi I, împotriva Habsburgilor. Războiul s-a încheiat prin păcile de la Osnabrük și Münster (Pacea din Westfalia).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink