ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulantă asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANALÉPTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) întăritor, fortifiant, tonic. [< fr. analeptique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANALÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) întăritor, fortificant, tonic. (< fr. analeptique, gr. analeptikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
analéptic adj. m., pl. analéptici; f. sg. analéptică, pl. analéptice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
analéptic s. n., pl. analéptice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANALÉPTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival livr. (despre medicamente) Care întărește organismul; cu proprietăți de a întări organismul; reconfortant; tonifiant; fortifiant; întăritor; tonic. /<fr. analeptique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink