ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din fructe cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANASÓN m. 1) Plantă erbacee aromatică, cu flori mici albe, cultivată pentru fructele sale, care conțin ulei eteric întrebuințat în farmaceutică și în industria alimentară. /<truc. anason
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, ale cărei fructe ovoidale au diverse întrebuințări în industria alimentară (Pimpinella anisum). ♦ Băutură preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Tc. anason.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANASÓN s. (BOT.) anason-franțuzesc (Illicium anisatum) v. anason-stelat; anason-stelat (Illicium anisatum) = badian, anason-franțuzesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anasón, s. m. – Plantă erbacee aromatică. Tc. anason, din gr. ἄνιρον (Roesler 564; Șeineanu, II, 20); cf. bg., sb. anason.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
anasón s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anasón, V. anison.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANASON-MÁRE s. v. molură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anisón m. ca plantă și n., pl. oane saŭ urĭ ca marfă (ngr. și vgr. ánison, turc. anisun și pop. anasun, de unde ĭar vine ngr. anasoní; lat. anisum, fr. anis). O plantă umbeliferă cu semințe aromatice (pimpinella anisum). S. n. Rachiŭ anisonat. – În Munt. anason. V. chimen dulce.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink