Dex anchilozat

ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza.

ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza.

ANCHILOZÁT adj. (MED.) 1. înțepenit, prins. (Cu articulațiile ~.) 2. v. inert.

anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. sg. anchilozátă, pl. anchilozáte

ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser.

A ANCHILOZÁ ~éz tranz. A face să se anchilozeze. /<fr. ankyloser

A SE ANCHILOZÁ mă ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi de anchiloză; a căpăta anchiloză. 2) fig. A pierde agerimea minții; a deveni rutinar. /<fr. ankyloser

ANCHILOZÁ vb. I. tr., refl. A căpăta, a fi atins de o anchiloză, a (se) înțepeni. ♦ (Fig.) A (se) înțepeni, a deveni greoi, mărginit, rutinat. [< fr. ankyloser].

ANCHILOZÁ vb. tr., refl. 1. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni. 2. (fig.) a deveni greoi. (< fr. ankyloser)

ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Refl. A căpăta o anchiloză. ♦ Fig. A căpăta deprinderi de lucru mecanice. – Fr. ankyloser.

ANCHILOZÁ vb. (MED.) a se înțepeni, a se prinde. (Reumatismul i-a ~ articulațiile.)

anchilozá vb., ind. prez. 1 sg. anchilozéz, 3 sg. și pl. anchilozeáză

anchilozéz v. tr. (d. anchiloză; fr. ankyloser). Cauzez o anchiloză, înțepenesc. V. refl. Genunchiu s' a anchilozat. Fig. Mă înțepenesc în acelașĭ fel de viață: societate anchilozată.