ANECDÓTICĂ s.f. Parte hazlie, spirituală a unei povestiri. [Cf. fr. anecdotique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
anecdótică s. f., g.-d. art. anecdóticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Totalitatea elementelor care formează intriga. – Din fr. anecdotique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANECDÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de anecdotă; propriu anecdotei. /<fr. anecdotique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANECDÓTIC, -Ă adj. Cu caracter de anecdotă. [Cf. fr. anecdotique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANECDÓTIC, -Ă I. adj. cu caracter de anecdotă. II. s. f. schema desfășurării epice a unei povestiri, a unui film etc. (< fr. anecdotique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -e, adj. Cu caracter de anecdotă. – Fr. anecdotique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. sg. anecdótică, pl. anecdótice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anecdótic, -ă adj. (d. anecdotă; fr. anecdotique). De anecdote.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink