ANEMOCÓRD, anemocorde, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANEMOCÓRD s.n. Armoniu cu corzi. [Pl. -duri. / < fr. anémocorde, cf. gr. anemos – vânt, corda – coardă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANEMOCÓRD s. n. armoniu cu corzi. (< fr. anémocorde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
anemocórd s. n., pl. anemocórduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink