ANGHINÁRE s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANGHINÁRE f. Plantă erbacee cu frunze mari, spinoase, cu flori roșii-violete, care este folosită în alimentație și în industria farmaceutică. [G.-D. anghinarei] /<ngr. ankinára
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANGHINÁRE s. f. Plantă erbacee spinoasă cultivată pentru inflorescența sa, care este, în parte, comestibilă (Cynara scolymus). – Ngr. ankinara.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANGHINÁRE s. (BOT.; Cynara scolymus) (rar) scolim, (reg.) carciofoi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anghináre s. f., g.-d. art. anghinárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anghináre f., pl. ărĭ (ngr. anginára, d. vgr. kinára; turc. enginar). O plantă culinară din familia compuselor (cinara scólymus). Înainte de a se deschide, floarea eĭ are aspectu uneĭ bombe cu solzĭ. Aceștĭ solzĭ îs bunĭ de mîncat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
anghináră (-re), s. f. – Plantă erbacee medicinală. – Mr. anghinare. Ngr. ἀγϰινάρα (Lokotsch 565; Gáldi 148); cf. tc. enginar, alb. hinarë, bg. anginár.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink