ANGHÍNĂ, anghine, s. f. 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În sintagma) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare. [Var.: angínă s. f.] – Din fr. angine, lat. angina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANGHÍNĂ f. Inflamație a faringelui și a amigdalelor. ◊ ~ pectorală boală care se manifestă prin dureri în regiunea inimii și prin accese de sufocare. [G.-D. anghinei; Var. angină] /<fr. angine, lat. angina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANGHÍNĂ s.f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți. 2. ◊ Anghină pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și prin dureri în regiunea inimii. [Pl. -ne, var. angină s.f. / < fr. angine, cf. germ. Angine, lat. angina < angere – a înăbuși].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANGHÍNĂ/ANGÍNĂ s. f. 1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor. 2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii. (< fr. angine, lat. angina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANGHÍNĂ s. f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului, care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În expr.) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și accese de asfixie. – Fr. angine (lat. lit. angina).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANGHÍNĂ s. 1. (înv.) coracă. 2. anghină difterică v. difterie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ANGHÍNĂ s. v. scarlatină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anghínă s.f. (înv. și reg.) pânză groasă de cânepă; nanchin
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
anghínă, s. f. – Nanchin, țesătură de bumbac. De la Nankin, oraș din China, prin intermediul pronunțării ngr. (Hasdeu 1200). Este cuvînt înv., astăzi se folosește mai mult nankin, din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
anghínă, V. angină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
anghínă/angínă s. f., g.-d. art. anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin [!] unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink