ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de unghi; unghiular; colțuros; angulos. [Cf. fr. angulaire, lat. angularius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANGULÁR, -Ă adj. unghiular. (< fr. angulare, lat. angularis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. În formă de unghi. – Fr. angulaire (lat. lit. angularis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANGULÁR adj. v. unghiular.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
angulár adj. m., pl. angulári; f. sg. anguláră, pl. anguláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
angulár, -ă adj. (lat. angularis, d. ángulus, unghĭ). Care are unu saŭ maĭ multe unghĭurĭ). Peatră angulară, peatră fundamentală care face unghĭu unuĭ edificiŭ. Fig. Bază, fundament.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink