ANILÍNĂ s. f. Substanță chimică ce se prezintă ca un lichid uleios, obținută prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului, și care este utilizată în industria coloranților, medicamentelor etc.; aminobenzen, fenilamină. – Din fr. aniline, germ. Anilin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANILÍNĂ f. Lichid incolor, uleios, toxic, extras din gudroanele de huilă, folosit la fabricarea coloranților și a medicamentelor. /<fr. aniline, germ. Anilin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANILÍNĂ s.f. Lichid toxic incolor extras din gudroanele cărbunilor de pământ și folosit în industria coloranților; aminobenzen. [Cf. fr. aniline, germ. Anilin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANILÍNĂ s. f. lichid uleios, incolor, cu miros specific, din gudroanele cărbunilor de pământ, folosit în sinteza coloranților, a medicamentelor etc.; aminobenzen. (< fr. aniline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANILÍNĂ s. f. Lichid incolor toxic care servește ca materie primă de bază în industria chimică organică. – Fr. aniline.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANILÍNĂ s. (CHIM.) aminobenzen, fenilamină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anilínă s. f., g.-d. art. anilínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anilínă f., pl. e (d. anil). Un alcaloid lichid incolor saŭ puțin cafeniŭ care a fost extras din indigo pin [!] destilare la 1826 de chimistu Unverdorben. Azĭ se extrage din cărbuniĭ de pămînt reducînd nitrobenzina. Are un miros slab caracteristic, densitatea 1,04 la 0°, se topește la -18° și ferbe [!] la 183°. E baza uneĭ întregĭ seriĭ de materiĭ colorante industriale descoperite maĭ ales de William Perkin († 1907). – Vulg. analină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink