ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANIMÁLIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANIMÁLIC, -Ă adj. 1. specific animalelor. 2. (fig.) josnic, brutal, inuman. (< germ. animalisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil; brutal, josnic. – Din animal2 + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANIMÁLIC adj. v. bestial.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
animálic adj. m., pl. animálici; f. sg. animálică, pl. animálice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
animálic, -ă adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc, abrutizat: viață animalică. Adv. Dobitocește.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANIMÁLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de animale; propriu animalelor. Instincte ~ce. 2) Care este de natură pur fiziologică. 3) fig. Care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență; brutal. Porniri ~ce. /<germ. animalisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink