ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simțire, de omenie. – Din fr. animalité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANIMALITÁTE f. 1) Comportare brutală; atitudine de animal. 2) Lipsă de bun-simț, de omenie; dobitocie. /<fr. animalité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANIMALITÁTE s.f. Stare, atitudine, comportare de animal; lipsă de simțire, de omenie. [Cf. fr. animalité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANIMALITÁTE s. f. stare, comportare de animal; (fig.) lipsă de simțire, de omenie. (< fr. animalité, lat. animalitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal1 (2). – Fr. animalité.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANIMALITÁTE s. v. bestialitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
animalitáte s. f., g.-d. art. animalității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
animalitáte f. (d. animal; fr. animalité). Ceĭa ce constitue animalu, calitatea de animal. Fig. Starea omuluĭ îndobitocit: animalitatea unuĭ bețiv.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink