ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. (Rar) Loc îngust în munți stâncoși, unde se prinde vânatul. – Din anina + suf. -(ă)toare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANINĂTOÁRE s. v. agățătoare, atârnătoare, gaică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aninătoáre s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aninătoáre f., pl. orĭ (d. a anina). Locu unde copoĭu aduce vînatu la strîmtoare (îi închide calea).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink