ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anionite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANIONÍT s.m. Substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. [Pron. -ni-o-. / < engl. anionite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANIONÍT s. m. substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. (< fr. anionite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANIONÍT s. (CHIM.) rășină anionactivă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anionít s. m. (sil. -i-o-; mf. an-), pl. anioníți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink