ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANIVERSÁR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V. comemorativ. [< fr. anniversaire, lat. anniversarius < annus – an, vertere – a întoarce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANIVERSÁR, -Ă adj. care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată; care revine în fiecare an. (< fr. anniversaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. sg. aniversáră, pl. aniversáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aniversár, -ă adj. (lat. anniversarius, d. annus, an, și vértere, a întoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost în aceĭașĭ zi, dar cu un an saŭ maĭ mulțĭ în ainte [!]. S. f., pl. e. Ceremonie comemorativă: a sărba [!] aniversara [!] (adică ziŭa aniversară) a uneĭ nașterĭ, a uneĭ victoriĭ. – Fals aniversare, pl. ărĭ, ca cum ar fi un infinitiv.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANIVERSAR ~ă (~i, ~e) Care ține de aniversare; propriu aniversării. /<fr. anniversaire, lat. anniversarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink