ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANORMÁL, -Ă adj. Contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre oameni) Care prezintă infirmități fizice sau psihice. [< fr. anormal, cf. lat.med. anormalis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANORMÁL, -Ă adj. contrar regulilor, normelor. ◊ (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice. (< fr. anormal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite; (despre ființe) cu infirmități fizice sau psihice. – Fr. anormal (lat. lit. anormalis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANORMÁL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobișnuit. (O situație ~.) 2. v. patologic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Anormal ≠ normal
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
anormál adj. → normal
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anormál, -ă adj. (mlat. anormalis, d. vgr. a-, fără, și lat. normalis, normal, regular). Contra normeĭ: dezvoltare, formațiune anormală. Adv. Dezvoltat anormal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANORMÁL ~ă (~i, ~e) Care se abate de la normal. Dezvoltare ~ă. /<lat. anormalis, fr. anormal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink