ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANOSTEÁLĂ s. f. (Rar) Plictiseală. – Din anosti + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANOSTEÁLĂ s. v. plictiseală, urât.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anosteálă s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anosteálă f., pl. elĭ (d. anost). Rar. Urît, plictiseală. – Și -stie (ngr. anostía).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink