ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTABLAMÉNT s.n. Porțiune de zidărie așezată la partea superioară a unui zid sau deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. [Pl. -te, -turi. / < fr. entablement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTABLAMÉNT s. n. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. (< fr. entablement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – După fr. entablement.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
antablamént s. n. (sil. -bla-), pl. antablaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANTABLAMÉNT ~e n. Element de arhitectură care susține acoperișul unei construcții. [Sil. -ta-bla-] /<fr. entablement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink