ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTAGÓNIC, -Ă adj. Antagonist. [< fr. antagonique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTAGÓNIC, -Ă adj. opus ireductibil, în antagonism; rival, inamic; antagonist. (< fr. antagonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -e, adj. Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție la baza căreia stă lupta de neîmpăcat între vechi și nou și care nu se poate rezolva decât prin distrugerea vechiului, constituind în același timp conținutul intern al procesului de dezvoltare. – Fr. antagonique (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANTAGÓNIC adj. v. antagonist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
antagónic adj. m., pl. antagónici; f. sg. antagónică, pl. antagónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANTAGÓNIC ~că (~ci, ~ce) v. ANTAGONIST. /<fr. antagonique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink