ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt, folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTANACLÁZĂ s.f. (Lit.) Figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în alte accepții ale sale. [Pl. -ze. / < fr. antanaclase, cf. gr. antanaklasis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTANACLÁZĂ s. f. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în accepții diferite. (< fr. antanaclase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
antanacláză s. f. (sil. -cla-; mf. ant-), g.-d. art. antanaclázei; pl. antanacláze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
antanacláză f., pl. e (vgr. antanáklasis, răsfrîngere). Ret. Repetițiunea aceluĭașĭ cuvînt cu alt înțeles: inima are rațiunĭ (socotelĭ) pe care rațiunea (mintea) nu le înțelege.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink