ANTIFRÁZĂ, antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu înțeles contrar celui obișnuit. – Din fr. antiphrase.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTIFRÁZĂ s.f. Mod de exprimare prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu un înțeles contrar celui obișnuit. [< fr. antiphrase].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTIFRÁZĂ s. f. figură retorică prin care o locuțiune, o frază se întrebuințează cu un înțeles contrar. (< fr. antiphrase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTIFRÁZĂ, antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează prin ironie sau eufemism, cu un înțeles contrar celui obișnuit. – Fr. antiphrase (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
antifráză s. f. (sil. -fra-) → frază
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
antifráză f., pl. e (vgr. antiphrásis d. anti, contra, și phrasis, locuțiune). Ret. Cuvînt eŭfemistic saŭ ironic care înseamnă tocmaĭ contraru realitățiĭ: Eŭmenide (adică „binevoitoare”) îld. Furiĭ; Filopátor adică „iubitor de tată”) cum i se zicea luĭ Ptolemeŭ care-l ucisese pe tatăl săŭ. V. retorică.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink