ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTONÍMIC, -Ă adj. Referitor la antonime. [Cf. germ. antonymisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTONÍMIC, -Ă adj. referitor la antonime; în raport de antonimie. (< fr. antonymique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
antonímic adj. m., pl. antonímici; f. sg. antonímică, pl. antonímice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANTONÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de antonime; propriu antonimelor. /<germ. antonymisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink