ANTRACÍT, antracite, s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, având în compoziția sa mult carbon, puține substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, fiind un prețios combustibil. – Din fr. anthracite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTRACÍT n. Cărbune de pământ de calitate superioară, negru-lucios, bogat în carbon. [Sil. an-tra-] /<fr. anthracite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANTRACÍT s.n. Cărbune de pământ superior, foarte bogat în carbon. [< fr. anthracite, cf. gr. anthrax – cărbune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTRACÍT s. n. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon. (< fr. anthracite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, negru, lucios și foarte dens. – Fr. anthracite.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
antracít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
antracít s. m., pl. antraciți
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
antracít n. (vgr. anthrakites, care seamănă a cărbune). Min. Un fel de cărbune de pămînt, maĭ uscat de cît cel obișnuit și care arde greŭ, dar dă căldură mare fără flacără și fără fum.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANTRACÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. anthrax „cărbune”) s. n. Varietate de cărbune natural, foarte bogat în carbon (89,5-96,5 la sută), sărac în apă și materii volatile, avînd o putere calorică de c. 7.800-8,350 kcal/kg. Arde cu flacără scăzută, fără fum, formează cocs pulverulent și este un combustibil prețios.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink