ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraineur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTRENÓR s.m. și f. Persoană care se ocupă cu antrenarea sportivilor. // s.n. Utilaj folosit pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. [Cf. fr. entraîneur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTRENÓR, -OÁRE I. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor. II. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte. (< fr. entraîneur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. – După fr. entraîneur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANTRENÓR s. (TEHN.) portsatelit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
antrenór (persoană) s. m., pl. antrenóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
antrenór (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
antrenór m. (fr. entraîneur). Cel care prepară caiĭ p. curse. – Maĭ pe rom. antrenator.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANTRENÓR1 ~oáre n. Utilaj care servește pentru antrenarea unui organ de mașină sau a unei mașini. /<fr. entraineur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
antrenoáre s. f., g.-d. art. antrenoárei; pl. antrenoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink