ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care se ocupă de studiul populației și al așezărilor omenești; geografie umană, geografia populației. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. anthropogéographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTROPOGEOGRAFÍE f. Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești. [G.-D. antropogeografiei; Sil. -ge-o-gra-] /<fr. anthropogéographie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANTROPOGEOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a geografiei care consideră, în mod greșit, condițiile mediului natural ca factor primordial al dezvoltării societății. 2. Curent care are în vedere raporturile dintre om și natură și repartiția populației pe glob. [Gen. -iei. / < fr. anthropogéographie, cf. gr. anthropos – om, geographia – geografie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale așezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizației etc.; geografie umană. (< fr. anthropogéographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei generale care studiind raportul dintre om și mediul geografic cât și răspândirea și repartiția omului pe suprafața pământului, consideră, în mod greșit, ca factor primordial al dezvoltării societății condițiile mediului natural; a stat la baza geopoliticii și a teoriilor rasiste și șovine. – Fr. anthropogéographie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANTROPOGEOGRAFÍE s. geografia populației, geografie antropologică, geografie umană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
antropogeografíe s. f. (sil. -ge-o-gra-), art. antropogeografía, g.-d. antropogeografíi, art. antropogeografíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink