ANTROPONIMÍE s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană; antroponomastică (2). 2. Totalitatea numelor de persoană dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă. – Din fr. anthroponymie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTROPONIMÍE f. 1) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul antroponimicelor. 2) Totalitate a numelor de oameni dintr-o limbă, regiune, localiltate. [G.-D. antroponimiei] /<fr. anthroponymie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ANTROPONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de oameni; antroponomastică. 2. Totalitatea numelor de oameni (dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă). [Gen. -iei. / < fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos – om, onoma – nume].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTROPONIMÍE s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază antroponimele: antroponomastică. 2. totalitatea numelor de persoane. (< fr. anthroponymie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTROPONIMÍE s. (LINGV.) antroponomastică. (~ studiază numele de persoane.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
antroponimíe s. f., art. antroponimía, g.-d. antroponimíi, art. antroponimíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink