ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță conisderată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTROPOPITÉC s.m. (Pal.) Animal asemănător unei maimuțe considerat ca precursor al omului. [Pl. -ci. / < fr. anthropopithèque, cf. gr. anthropos – om, pithekos – maimuță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTROPOPITÉC s. m. maimuță considerată strămoș al omului. (< fr. anthropopithèque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
antropopitéc s. m., pl. antropopitéci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANTROPOPITÉC ~ci m. Maimuță fosilă considerată precursor al omului. /<fr. anthropopitheque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink