ANTURÁJ s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
ANTURÁJ s.n. Oamenii, mediul care înconjură pe cineva, tovărășia, compania, societatea în care trăiește cineva. [Pl. -je, -juri. / < fr. entourage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ANTURÁJ s. n. mediul social în care trăiește cineva. (< fr. entourage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ANTURÁJ s. n. (Franțuzism) Persoane cu care cineva întreține în mod obișnuit relații. – Fr. entourage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ANTURÁJ s. 1. companie, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ul ei.) 2. v. mediu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
anturáj s. n., pl. anturáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anturáj n., pl. e saŭ urĭ (fr. entourage). Barb. Societate obișnuită a unuĭ om.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ANTURÁJ ~e n. Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană; mediu; cadru; climat. /<fr. entourage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink