ÁPĂ, ape, s. f. I. 1. Lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelișurile Pământului. ◊ Apă neagră = glaucom. ◊ Expr. Apă de ploaie = vorbe fără conținut, vorbe goale; (concr.) lucru fără valoare. A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost. A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (mai ales despre țesături) a-și micșora dimensiunile după ce a fost băgat în apă (I 1); b) (fam.) a ajunge într-o situație grea, neplăcută. (Fam.) A băga pe cineva la apă = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi extrem de sărac. 2. Masă de apă (I 1) formând un râu, un lac, o mare etc. ◊ Ape teritoriale = porțiune a mării sau a oceanului situată de-a lungul coastelor unui stat, formând o parte integrală a teritoriului acestuia. ◊ Loc. adv. Ca pe apă sau ca apa = în mod curgător, fluent; pe dinafară. Știe lecția pe dinafară. ◊ Expr. A ști (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaște gândurile, intențiile sau dispoziția cuiva. A lăsa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lăsa pe cineva în pace.A nu fi în apele lui = a fi abătut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apă la moară = a se schimba împrejurările în favoarea lui. A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. Apă de colonie. ◊ Apă grea = combinație a oxigenului cu deuteriul, folosită în unele reactoare nucleare. Apă oxigenată v. oxigenat. (Pop.) Apă tare = acid azotic. Apă de clor = soluție folosită ca decolorant în industria textilă și a hârtiei. Apă de var = soluție cu proprietăți antidiareice și antiacide. Apă deutericăVezi nota = apă grea. 2. Fig. Denumire dată unor secreții apoase ale corpului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ◊ Expr. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÁPĂ ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fără gust și fără miros, fiind o combinație de oxigen și hidrogen. ~ potabilă. ~ dură. ◊ ~ chioară se spune despre supe, vinuri etc. care conțin prea multă apă și nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fără conținut. 2) Masă de lichid (mare, râu, lac etc.). ◊ ~ curgătoare apă care curge pe o albie și se varsă în altă apă. ~ stătătoare apă care se adună în depresiuni (lacuri, bălți). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre prețioase, mătăsuri, metale). 4) Denumire a unor soluții, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regală amestec de acid clorhidric și acid azotic, care dizolvă toate metalele. ~ oxigenată amestec de perhidrol cu apă, incolor sau albastru, cu proprietăți dezinfectante și decolorante. 5) Secreție a organismului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ~ la plămâni. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lăsa cuiva gura ~ a avea poftă de ceva. [G.-D. apei] /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÁPĂ, (I) ape, s. f. I. 1. Lichid transparent și incolor care, în stare pură, este o combinație de oxigen și hidrogen. ◊ Apă dulce = apă de izvoare și de râuri. Apă minerală = apă care conține săruri, gaze și substanțe radioactive. ◊ Expr. (Fam.) Apă de ploaie = vorbe goale; palavre. (Fam.) A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost. A îmbăta (pe cineva) cu apă rece = a încânta (pe cineva) cu vorbe goale. A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (despre țesături) a-și micșora dimensiunile la m*****a în apă; b) fig. (despre persoane) a ajunge într-o situație grea. A băga (pe cineva) la apă = a face (cuiva) un mare neajuns. A scoate apă din piatră (seacă) = a reuși să realizezi ceva cu mijloace foarte reduse. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi extrem de sărac. ♦ Cantitate limitată din acest lichid. ♦ (În basme și în superstiții) Apă neîncepută = prima apă scoasă (într-o zi) dintr-o fântână sau dintr-un izvor și folosită în descântece. Apă vie = apă miraculoasă care învie morții. Apă moartă = apă miraculoasă care îmbină părțile corpului unui om tăiat sau îi închide rănile. 2. Masă de apă (1) formând un râu, un lac, o mare etc.; râu, fluviu. Am mers pe malul apei (COȘBUC). ◊ Ape teritoriale = zonele maritime de-a lungul coastelor mărilor și oceanelor, asupra cărora statele vecine își exercită dreptul lor de suveranitate. ◊ Loc. adv. Ca pe apă (sau ca apa) = în mod curgător, curent. A ști ceva ca pe apă. ◊ Expr. A ști (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaște gândurile, intențiile sau dispoziția cuiva. A-l lăsa pe cineva în apele lui = a-l lăsa pe cineva în pace. A nu fi în apele lui = a fi abătut. A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea (cuiva). A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile. A pescui în apă tulbure = a se folosi de împrejurări tulburi, pentru dobândirea unui câștig. A se duce pe apa sâmbetei = a se prăpădi, a dispărea. ♦ Întreaga cantitate de apă a unui râu, a unei mări etc.; (la pl., poetic) valuri, unde. 3. Fig. Joc de culori, amintind undele apei, pe care îl fac în lumină anumite obiecte lucioase. Fetele erau în catrințe de lână, vrâstate în fel de fel de ape (SADOVEANU). II. 1. (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice sau de parfumerie. Apă de colonie. ◊ Compus: apă-tare = numele popular al acidului azotic. 2. Fig. Denumire dată unor secreții apoase ale corpului omenesc (lacrimi, salivă, sudoare etc.). Ștergea apa de pe obrajii dogoriți (C. PETRESCU). ◊ Expr. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bou-de-ápă (gândac) s. m., art. bóul-de-ápă; pl. bói-de-ápă, art. bóii-de-ápă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
APA-MÓRȚILOR s. v. fata morgana.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APA-TRÂNDULUI s. v. dizenterie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÁPĂ s. 1. v. pârâu. 2. v. râu. 3. v. fluviu. 4. v. mare. 5. v. ocean. 6. fântână. 7. v. cișmea. 8. v. transpirație. 9. (CHIM.) apă de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apă de var v. lapte de var; apă minerală = borviz, (reg.) borcut, (înv.) apă gazoasă, apă metalică, apă metalicească; apă oxigenată = peroxid de hidrogen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÁPĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie, lacrimi, salivă, scuipat, scuipătură, spută.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APĂ GAZOÁSĂ s. v. apă minerală, borviz, sifon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APĂ METÁLICĂ s. v. apă minerală, borviz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APĂ METALICEÁSCĂ s. v. apă minerală, borviz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APĂ SFINȚÍTĂ s. v. agheasmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APĂ TÁRE s. v. acid azotic, acid nitric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APĂ VÍE s. v. acid azotic, acid nitric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APĂ-ÁLBĂ s. v. albeață, cataractă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
APĂ-BOTEÁZĂ s. v. bobotează.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
AȚA-ÁPEI s. v. mătasea-broaștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOALĂ-DE-ÁPĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOU-DE-ÁPĂ s. v. bou-de-baltă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUCINIȘ-DE-ÁPĂ s. v. cucută-de-apă, cu-cută-mică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAL-DE-ÁPĂ s. v. libelulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHIMION-DE-ÁPĂ s. v. mărăraș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CRIN-DE-ÁPĂ s. v. iris, roșățea, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen gálben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DIHOR DE ÁPĂ s. v. lutră, nurcă, vidră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GAROAFĂ-DE-ÁPĂ s. v. roșățea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂINĂ-DE-ÁPĂ s. v. lișită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEMN-DE-ÁPĂ s. v. canale.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LÍMBA-ÁPEI s. v. broscariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAI-DE-ÁPĂ s. v. nufăr.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂTASE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂNGÂIEREA-ÁPELOR s. v. silur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MICȘUNEAUA-ÁPEI s. v. roșățea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MIERLĂ-DE-ÁPĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PARCUL-ÁPELOR s. v. clean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PASĂRE-DE-ÁPĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂTLAGINĂ-DE-ÁPĂ s. v. limbariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIPER-DE-ÁPĂ s. v. dintele-d******i.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIPERUL-ÁPELOR s. v. silnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PODBAL-DE-ÁPĂ s. v. limbariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUNGĂ DE ÁPĂ s. v. ascită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PURICE-DE-ÁPĂ s. v. dafnie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂIE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂNDUNICĂ-DE-ÁPĂ s. v. lăstun-de-mal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRIFOI-DE-ÁPĂ s. v. plutică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UMBRELUȚĂ-DE-ÁPĂ s. v. buricul-apei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÂSC-DE-ÁPĂ s. v. peniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ápă (ápe), s. f. – 1. Lichid incolor care formează unul din învelișurile Pămîntului. – 2. Masă de apă, rîu, pîrîu, lac, mare. – 3. Lichid, umoare, secreție. – 4. Reflexe schimbătoare ale obiectelor care strălucesc. – Mr. apă, megl. apă, apu, istr. ape. Lat. ăqua (Pușcariu 91; Candrea-Dens.; REW 570; DAR); cf. it. acqua (sard. abba, engad. ouua), v. prov. aigua, fr. eau, cat. aygua, sp. agua, port. agoa. Sensul 4, comun celorlalte limbi romanice, este propriu și ngr. νερό; uzul ngr. are și alte corespondențe cu rom., cf. a ști (ca) pe apă, ngr. ξέρω σὰ νερό; sau a nu fi în apele sale, ngr. χάνω τὰ νερό μου. Cf. apos. Der. apar, s. m. (sacagiu), pe care Pușcariu 92 și REW 572a îl derivă direct din lat. aquarius, dar care este mai curînd der. internă, pe baza suf. de agent -ar, cf. REW 570; DAR; Graur, Noms dágent, 90; Rosetti, I, 159; apăraie, s. f. (inundație); apătos, adj. (apos), formație internă în care suf. -os (‹ lat. ōsus, cf. apos) pare să se fi confundat cu terminația -tos de la vîrtos, muntos, sănătos etc. (Pușcariu 95 și DAR propun un prototip lat. *aquatōsus, care nu pare a fi mai clar); apătoșa, vb. (a țîșni apă, a se umple de apă); apșoară, s. f. (rîușor, pîrîu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ápă s. f., g.-d. art. ápei; pl. ápe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă ácră s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă álbă (cataractă) s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă amoniacálă s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă de clor s. f. + prep. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă de Colónia s. f. + prep. + s. pr. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă de flori s. f. + prep. + s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă de Javél s. f. + prep. + s. pr. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă de plumb s. f. + prep. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă de var s. f. + prep. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă oxigenátă s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă regálă s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă táre s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă-grea (chim) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ápă-neágră (glaucom) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bóu-de-ápă s. m., pl. bói-de-ápă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
broásca-ápei s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
burícul-ápei s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cal-de-ápă s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chimión de ápă s. m. + prep. + s. f. (sil. -mi-on)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ciúma-ápelor s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cucútă-de-ápă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găínă-de-ápă (lișiță) s. f., pl. găíni-de-ápă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
límba-ápei (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mánă-de-ápe (bot.) s. f., g.-d. art. mánei-de-ápe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
otrățél-de-ápă s. m. (sil. -tră-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
púrice-de-ápă s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
săgeáta-ápei (sau ápelor) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șárpe-de-ápă (pește) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șoárece-de-ápă s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apă f., pl. e (lat. aqua, it. acqua, pv. aigua, fr. eau, cat. aygua, sp. agua, ph. agoa). Lichidu care acopere cea maĭ mare parte (3ǀ5) a globuluĭ pămîntesc. Fig. Sudoare: îs numaĭ apă. Lichid chimic (acid, parfum ș. a.): apă de Colonia (un fel de parfum), apă de florĭ (un fel de parfum întrebuințat în cofetărie), apă tare (acid azotic), apă regală (un amestec de acid azotic și cloridric [!]), apă oxigenată (bioxid de idrogen [!] descolorant), apă minerală (care conține minerale în disoluțiune), ape termale (ape minerale calde), apă vie (apă care învie morțiĭ în poveștĭ). Rîŭ, lac, mare: călătorie pe apă. Aparență undulată [!] la stofe, la metale, la petre [!] prețioase (cum îs dungile agateĭ). Apă marină, beril verde albăstriŭ. A-ți lăsa gura apă, a-ți fi tare poftă. A face o gaură în apă, a lucra în zadar. A te scălda în apele cuĭva, a fi de părerea cuĭva, a înclina spre ideile luĭ. Lecțiunea merge ca apa saŭ o știŭ ca pe apă, o știŭ bine. A se face o apă și un pămînt, a se nivela, a dispărea pintre [!] cei-lalțĭ. – Apa e un lichid transparent, insipid, incolor și inodor compus dintr' un atom de oxigen și doĭ de idrogen [!] (H2O). Îngheață la 0°, dar poate rămînea lichidă și la -17°. În chimie poate fi numită și protoxid de idrogen. Lavoisier și Laplace la 24 ĭuniŭ 1783 preparară 608 grame de apă arzînd idrogenu în aeru atmosferic. Apă oxigenată, bioxid de idrogen, preparată de Thénard la 1818. Descolorează țesăturile, perlele, matasa și păru.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APA, com. în jud. Satu Mare, în lunca Someșului; 3.257 loc. (1991). Expl. de balast. Stație de c. f. Biserică (sec. 15). Importante vestigii arheologice din epoca bronzului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
APĂ (lat. aqua) s. f. 1. Lichid incolor, fără miros, fără gust, compus hidrogenat al oxigenului (H2O; p. f. 100 ºC; densitatea maximă egală cu 1 la + 4 ºC). Formează unul dintre învelișurile Pămîntului; are un important rol în natură; cel mai răspîndit solvent. A. naturală are dizolvate în ea diferite substanțe. ♦ A. din atmosferă = a. în stare lichidă, gazoasă sau solidă care se găsește în partea inferioară a atmosferei (troposferă). A. continentală = parte a hidrosferei care, pe parcursul ciclului apei, se deplasează sau stagnează pe continente (a. stătătoare, curgătoare, de șiroire, de infiltrație, subterane). A. marină = apa oceanelor și mărilor, sărată (în medie 35 ‰) și mai densă decît cea dulce. Are un volum total de 361 mil. km3. A. meteorică v. meteoric. A. minerală = apă cu un conținut variabil de săruri, gaze, substanțe minerale, elemente radioactive, care îi conferă proprietăți terapeutice. A. termală v. termal. A. subterană = a. care circulă prin mediul poros-permeabil din scoarța Pămîntului, formînd strate acvifere (a. freatică). Este de origine exogenă (vadoasă și de condensare) și endogenă (juvenilă). A. de zăcămînt = a. care saturează parțial rocile din zona zăcămintelor de hidrocarburi și, total, rocile din zona acviferă a unui zăcămînt de țiței, cu care este singenetică. A. de constituție = a. care intră în molecula unor substanțe chimice. A. de cristalizare = a. pe care o rețin unele substanțe cristaline, formînd cristalohidrați. A. potabilă v. potabil. A. industrială = a. întrebuințată în procesele tehnologice ale întreprinderilor. A. dură v. dur. A. degradată = a. în care se varsă dejecții sau ape reziduale, industriale ori menajere. A. reziduală = a. cu impurități sau cu substanțe toxice evacuată din întreprinderi, ferme etc. A. epurată = a. din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanțe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate. ♦ Expr. A intra la apă = a) (despre țesături) a-și micșora dimensiunile la înmuierea în apă (1). b) fig. a ajunge într-o situație grea. A. de ploaie = (fam.) vorbe goale. A. sfințită = aghiasmă. 2. Masă de a. (1), formînd un rîu, un lac (ape dulci), o mare (ape sărate) etc. A. continentale pot fi: subterane și de suprafață. Acestea din urmă sînt curgătoare (torenți, rîuri, fluvii), stătătoare (lacuri, mări, oceane) și stagnante (bălți, mlaștini). ♦ A. moartă = apă (2) în mișcare foarte lentă sau cu întreruperi de scurgere (ex. brațe moarte, lagune etc.). 3. (Dr.) Ape interioare = rîurile, fluviile, lacurile și canalele situate pe teritoriul unui singur stat, mările interioare, apele porturilor și golfurilor interioare, care, ca atare, sînt supuse suveranității acelui stat. Ape teritoriale = porțiunea de mare sau de ocean (variind, în trecut, de la un stat la altul, de obicei între 3 și 12 mile marine; astăzi uneori extinsă la 200 mile marine), de-a lungul coastelor unui stat, supusă suveranității acestuia și formînd o parte integrantă a teritorilui său. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori (asemănător cu apa (2)) pe care îl fac în lumină unele obiecte lucioase. 5. Denumire a unor secreții apoase ale corpului (sudoare, salivă etc.). 6. (Urmat de determinări) Denumire a unor preparate, lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie sau a unor substanțe chimice. ♦ Apă de clor = soluție care conține trei volume de clor dizolvate într-un volum de apă (1), întrebuințată ca decolorant în industria textilă și a hîrtiei; atacă aurul și platina. A. de var = soluție de hidroxid de calciu preparată din var nestins și apă (1), cu proprietăți antidiareice și antiacide. A. de plumb = soluție de acetat de plumb, toxică, întrebuințată în medicină, în imprimeria textilă și la prepararea multor combinații ale plumbului. A. amoniacală = produs secundar obținut în procesul de cocsificare a cărbunilor, care conține săruri de amoniu. A. de barită = soluție de xidroxid de bariu, folosită pentru absorbția dioxidului de carbon. A. de Colonia = soluție alcoolică a unui amestec de uleiuri eterice (flori de portocal, rozmarin etc.) întrebuințată în cosmetică pentru mirosul ei plăcut. A. de Javel = soluție de hipoclorit de potasiu, întrebuințată ca decolorant. A. grea = combinație a oxigenului cu deuteriul (D2O); a fost obținută (1933) de G.N. Lewis, H.C. Urey și McDonald. Se folosește în tehnica nucleară (moderată). A. oxigenată v. oxigenat. A. regală = amestec format din trei părți acid clorhidric și o parte acid azotic; lichid de culoare galbenă, folosit la dizolvarea unor metale (ex. aurul). (Pop.) A. tare = acid azotic.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink