APELPISÍE, apelpisii, s. f. (Înv.) Stare de deznădejde, de desperare sau de exasperare. – DIn ngr. apelpisía.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APELPISÍE, apelpisii, s. f. (Înv.) Stare de deznădejde; exasperare. – Ngr. apelpisia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APELPISÍE s. v. desperare, deznădejde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apelpisíe s. f., art. apelpisía, g.-d. art. apelpisíei; pl. apelpisíi, art. apelpisíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apelpisíe f. (ngr. apelpisia). Sec. 19. Desperare [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink