APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a apendicelui (1) și care se manifestă de obicei prin crize dureroase. – Din fr. appendicite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APENDICÍTĂ s.f. Inflamație a apendicelui intestinal. [< fr. appendicite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APENDICÍTĂ s. f. inflamație a apendicelui (1). (< fr. appendicite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Inflamare a apendicelui și boala pe care o cauzează. – Fr. appendicite.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
apendicítă s. f., pl. apendicíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apendicítă f., pl. e. Med. (d. apendice). Inflamațiunea apendiceluĭ cecal (caecum).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APENDICÍTĂ ~e f. Stare patologică care constă în inflamarea apendicelui intestinal. /<fr. appendicite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink