APERCÉPȚIE s. f. Proces mintal care constă în integrarea percepțiilor în experiența individuală anterioară. – Din fr. aperception.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APERCÉPȚIE s.f. Intervenție în percepția umană, a experienței cognitive anterioare a individului. ♦ (Estet.) Modalitatea conștientizării atitudinii estetice, caracterul reflexiv al percepției artistice, conștiința autodeterminării formei artistice în procesul de creație. [Gen. -iei, var. apercepțiune s.f. / cf. fr. aperception, germ. Apperzeption < lat. ad – la, perceptio – cunoaștere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APERCÉPȚIE s. f. integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară. (< fr. aperception)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APERCÉPȚIE s. f. Procesul prin care intervine, în percepție, influența exercitată de experiența individuală anterioară. – Fr. aperception.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
apercépție s. f. (sil. -ți-e), art. apercépția (sil. -ți-a), g.-d. art. apercépției; pl. apercépții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
APERCÉPȚIE ~i f. Integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară. [G.-D. apercepției] /<fr. aperception
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
apercepțiúne f. (fr. aperception). Facultatea de a apercepe. – Și -épție și -épere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink